Hello, world! HELLO, FUTURE!

În fiecare zi urci grăbit în mașină sau taxi ori alergi spre stația de autobuz. Încerci să ajungi cât mai repede la job, la școală sau la grădinița copilului, dai piept cu traficul de coșmar, cu claxoanele asurzitoare și inspiri aerul îmbâcsit încă de la prima oră. După-amiaza repeți traseul, în sens invers. Pare un scenariu cunoscut, nu-i așa?

Auzi de peste tot despre efectele nocive ale poluării și de încălzirea globală. Dar înțelegi pericolul la care suntem expuși, noi, ca generație și civilizație? Cel mai probabil, mulți suntem prinși în vâltoarea existenței de zi cu zi și uităm să privim în ansamblu și pe termen lung. Însă, oamenii de știință, preocupați de protecția mediului înconjurător, caută permanent soluții pentru prevenirea dezastrului.

În timp cei noi ne chinuim să finalizăm, să inaugurăm și apoi să închidem pentru reabilitare câțiva kilometri de autostradă, autoritățile din Dubai și-au propus să facă 25% din transporturi cu vehicule autonome, până în 2030. Au făcut primul pas în acest sens și au pus în circulație primele taxiuri dronă.

Nu au șofer, hmmm… de fapt pilot, pot atinge o viteză de 160 km/secundă și pot trasporta un singur pasager, cu o greutate de până la 100 kg. Taxiurile aeriene, propulsate electric, sunt autonome pe o distanță de maximum 50 km sau pentru o călătorie de cel mult 30 minute. Ele pot fi comandate simplu, cu ajutorul unei aplicații instalate pe telefonul mobil, iar odată urcat la bord, pasagerul introduce în computer adresa la care vrea să ajungă. Engage! 🙂

Cu intenția de a rezolva problema supraaglomerării din marile orașe, nici nemții nu se lasă mai prejos și testează Volocopterul, un fel de struțo-cămilă, adică o mașină cu design futurist, care are atașată o dronă. Dacă lucrurile vor merge bine, vehiculul zburător va transporta zilnic în jur de 10.000 oameni, iar îmbarcarea și debarcarea se vor face cu ușurință, în stații asemănătoare unor aeroporturi în miniatură.

Și, dacă dronele taxi te-au ridicat în emisfere înalte, unde aerul e rarefiat și visarea permisă, coborâm cu picioarele pe pământ și să descoperim una dintre alternativele propuse pentru înlocuirea carburanților fosili, vinovați de poluarea aerului.

Oamenii de știință au experimentat de-a lungul timpului diverse metode de obținere a unui combustibil nepoluant. Prima încercare de acest fel a fost etanolul, la care s-a ajuns prin fermentarea fructelor, legumelor, a trestiei de zahăr și a lemnului sau prin prelucrarea gunoiului menajer, însă, deși avea o cifră octanică mai mare ca benzina, iar emisiile de dioxid de carbon erau mai mici, acesta s-a dovedit coroziv pentru motor. Apoi s-a mers pe varianta cultivării de rapiță, palmier și floarea soarelui, exclusiv pentru obținerea de combustibil, însă nici această metodă nu s-a dovedit prea inspirată, pentru că presupunea scoaterea unor suprafețe mari de teren din circuitul agricol, ceea ce ar fi dus la scăderea producției de alimente la nivel global.

Până de curând, algele marine (da, chiar cele care ne oripilează an de an la mare) își găseau întrebuințarea în domenii ca: industria alimentară, pentru prepararea salatelor, industria farmaceutică, pentru tratamentul cancerului și al bolilor de inimă, și industria frumuseții, pentru realizarea diverselor creme, geluri și loțiuni. În cautarea unor soluții viabile pentru producerea biocombustibilului, cercetătorii au descoperit potențialul imens al algelor marine. Poate nu știai, dar mai mult de jumătate din greutatea algelor este dată de uleiul pe care-l conțin. Prelucrarea lor duce la obținerea unui carburant organic, curat, iar procesul tehnologic este foarte scurt (în jur de o oră) și este foarte prietenos cu mediul datorită absorbției dioxidului de carbon.

Te întrebi cum se pot transforma algele în combustibil și, dacă se întâmplă asta, cum se poate produce susținut un asftel de biocombustibil?

Întâi se extrage uleiul din alge – cea mai simplă încercare a fost presarea, dar au apărut și metode alternative: s-a folosit hexanul, un dizolvant care ajuta la separarea uleiului de resturi, sau metoda încălzirii și amestecării dioxidului de carbon cu algele, care a și dat cel mai bun randament. După extragere, uleiul se rafinează cu ajutorul unui catalizator, se îndepărtează glicerina și ia naștere biocombustibilul din alge.

Deoarece simpla recoltare a algelor din mediul marin nu poate asigura o continuitate în producerea de biocombustibil, specialiștii au experimentat diverse variante de cultivare a algelor. Una a fost cultivarea în mediu închis, în sere, pe verticală, învelite în saci de plastic, dar expuse la soare, ca să aibă o dezvoltare armonioasă, ferită de contaminarea cu diverse substanțe sau microorganisme. O altă variantă a fost cultivarea în tancuri cilindrice sau în containere, ceea ce a permis recoltarea zilnică.

Deși prezintă o mulțime de avantaje, biocombustibilul obținut din alge nu este folosit la scară largă. Una dintre cauze este prețul, care este de trei ori mai mare decât cel al motorinei.

Un lucru este sigur: ne îndreptăm cu pași mici, dar siguri, spre producerea și folosirea la nivel global a combustibililor alternativi, obținuți din surse regenerabile, iar în viitor se vor găsi și alte metode de producție, la prețuri rezonabile. Acum încă primează interesele economice pentru exploatarea rezervelor de petrol și gaze naturale, dar interesul pentru combustibilii organici crește.